sâmbătă, 19 iunie 2010

A fătat pisica


A fătat pisica
În pod la bunica
Şi-a ascuns, fricoasă,
Comoara pufoasă
Timp de-o lună-ntreagă,
Că nu-i mâţă bleagă.
Dar o mogâldeaţă
Azi, de dimineaţă,
A ieşit sfioasă
Sus, pe vârf de casă,
Şi-a alunecat
Şi a zgâriat
Tabla fără vină
Ce nu vrea s-o ţină.
C-un ţipăt de tablă
Scrâşnit ca o rablă,
Şi un mieunat
Aşa disperat,
Şi-a făcut simţită
Prezenţa uimită.
Când, într-un sfârşit,
Totuşi, s-a oprit
A privit suspect,
Foarte circumspect,
Şi-a concluzionat
Că-i de cercetat
O grădină mare
Cu lucruri pe care
Vrea să le cunoască
Până să mai crească.
Şi-a pornit atentă,
C-o mişcare lentă,
Cu mustăţi în vânt,
Nasul în pământ
Sau pe tot ce pare
Că e de mâncare.
Dar un pai subţire
Ca o amăgire
A sărit la ea,
Aprigă nuia.
Indignată toată,
Crunt de revoltată,
Pisicuţa blândă
S-a ascuns la pândă
În iarba şi-a stat
Până s-a mişcat
Paiul buclucaş,
Foarte nărăvaş.
Ghemul mic de blană
A pornit în goană
La atac turbat
De leu agitat.
Scărpinând de zor
Aerul uşor
Cu ghearele scoase,
Tare fioroase
A găsit în jur
Ceva ca un şnur
Care se mişca
Şi fugea de ea.
Nu ştiu să vă zic
Despre ghemul mic
De a priceput
De la început
Sau încă nu ştie
C-acea jucărie
Ce părea o pradă
E propria coadă.
(2010)

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu