De ce m-aş îmbăta cu vorbe dulci
În care, poate, ai crezut atunci
Când le-ai rostit?
Că le-ai simţit adevărate,
Că tu erai ascuns în toate,
Că n-ai minţit,
Aşa ar trebui să fie,
Fiindcă şoapta lor învie
Lacrimi şi vise;
Vise cu rădăcini în inimă înfipte,
Cu ramuri dese, înflorite,
Unde iubirea rătăcise;
Lacrimi de când, fără de viaţă,
Vise hrănite cu speranţă
Şi-au frânt un zbor.
Şi dacă numai câteva cuvinte
Fac sufletul din nou să cânte
Trecutul dor,
Chiar dacă astăzi ţi-s străine
Şi-abia ajung până la mine
De prea demult,
Cum să fiu astăzi înţeleaptă
Şi şoapta lor care îmbată
Să n-o ascult?
(2011)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu