vineri, 27 mai 2011

Risipa verii pe câmpie


―Ce-ai face pentru dragoste?
―Ţi-as da
Clipa de-acum şi…altceva.
―Anume ce?
―Anume-o floare…
Haide să mergem la plimbare…
Erau pe margine de drum,
Mănunchi de flăcări fără fum…
Şi câmpul tot era rănit,
Însângerat ca de cuţit…
Să îţi adun un braţ întreg…
Vezi tu, eu astfel înţeleg:
Iubirea-i floarea cea de foc,
Să o culeg e ca un joc…

―Uite buchetul de iubire,
―Ba e mai mult o amăgire
Iubirea ta, că mâine dimineaţă
Floarea de foc e fără viaţă,
Împrăştiată toată pe covor…
Iar mie, când îmi va fi dor,
Dac-ai să vrei să ştii de cine,
Ţi-oi spune că nu mi-e de tine…
Mi-e dor de floarea sângerie,
Risipa verii pe câmpie…
(2011)

sâmbătă, 21 mai 2011

Copil frumos!


Copil frumos, te-aş ţine-ascuns
în locul unde n-au pătruns
nici răutatea, nici mânia,
în locul unde e stăpână bucuria.

Şi ţi-aş păstra desţelenită
grădina vieţii, şi-nflorită,
ca un surâs să fie fiecare floare,
pe chipul tău să râdă lumina de la soare.

Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale,
din suflet aş lăsa să scuture petale,
ca să nu simţi nici pietre ascuţite şi nici spini,
să nu te rătăceşti prin mărăcini.

Vise înalte ţi-aş păzi în palmă,
iar zborurilor tale le-aş ţine vremea calmă,
şi timpul l-aş supune şi l-aş îmblânzi,
l-aş pune în clepsidră şi ţi l-aş dărui.

Dar nu ştiu cum să fac acestea toate,
nu era scris în nicio carte,
şi nu cred că a fost vreun înţelept
care ştia ceva şi a păstrat secret.

Şi-atunci tot ce rămâne e să îţi dau poveţe,
să te învăţ că lumea are multe feţe,
să îţi arăt cum sufletul se oţeleşte,
dar dragostea din el e cea care te creşte.

Să-ţi spun că din durere iei putere,
că pentru a clădi un vis de multe ori se cere
să laşi bucăţi de suflet să se sfâşie din tine;
dar să nu-ţi pară rău când tot ce faci e bine!

Să nu uiţi idealuri chiar dacă ţi se pare
că s-au pierdut cândva în neagră depărtare!
Oricât de întuneric, mai sunt câteva stele;
să cauţi mereu zborul şi să ajungi la ele!

De cazi, să te ridici mai sus
şi să răsari chiar dacă soarele-a apus!
Dacă pierzi astăzi, poţi învinge mâine;
să nu-ţi vinzi inima pe-un colţ de pâine!

Să nu uiţi niciodată să fii bun şi drept,
să nu te pleci, dar să fii înţelept!
Şi vieţii să-i surâzi, să ştii cum să te bucuri
de împliniri înalte şi de mărunte lucruri!

Iar la sfârşit, când scazi şi când aduni,
când timpul ce-ţi rămâne e cât să-l ţii în pumni,
să-ţi fie gândul liniştit şi inima senină
că ai trăit frumos şi viaţa ţi-a fost plină.
(2011)

Campania "COPIII FĂRĂ ETICHETE" a celor de la SALVAŢI COPIII urmăreşte conştientizarea violenţei împotriva copiilor din societatea românească, generarea unei schimbări de atitudine faţă de această violenţă, precum şi generarea unei schimbări de paradigmă în educaţia copiilor, prin: înlocuirea practicilor violente cu metode educaţionale pozitive, respectarea copilului în locul umilirii lui, renunţarea la indiferenţă şi acceptare faţă de violenţa împotriva copiilor. Cristian China-Birta, blogger la chinezu.eu, este Ambasadorul Campaniei ”Copiii fără etichete”. El şi-a asumat, împreună cu Blogal Initiative, mobilizarea bloggerilor pentru ca aceştia să combată pe blogurile lor violenţa împotriva copiilor. În colţul meu de blogosferă ambasador a fost psi.

joi, 19 mai 2011

Promisiune


Era o dimineaţă abia întredeschisă,
cu ore străvezii sau nuanţă indecisă,
când a ieşit în lume cu capul plin de stele
rămase de cu noapte, din visul prins de ele.

Era o promisiune în jur împrăştiată,
prin ramuri şi prin flori, prin iarba cea înaltă,
că va să se petreacă ceva nemaivăzut,
în orice caz, ceva ce n-a mai fost demult.

Şi-a alergat degrabă, arzând de nerăbdare,
să-i facă promisiunii fierbinte-ntâmpinare
şi să cunoască chipul ce-i luminează clipa,
şi sufletul ce-i ţine întinsă-n zbor aripa.

Dar când a vrut apoi în braţe s-o cuprindă
şi inima ei blândă de suflet să şi-o prindă,
surâsului lui tandru i-a-ntors ştrengar surâs
şi i-a şoptit alene cu-un hohot scurt de râs:

"Întreabă-mă deseară, mai mult fără cuvinte,
întreabă-mă cumva, ca să-mi aduc aminte..."
(2011)

marți, 17 mai 2011

Cântarea mută


Câteodată o oboseală blândă-mi cutreieră în minte,
alungă dorinţe, întrebări, cuvinte,
şi cheamă noaptea să mângâie ca o minciună,
să-şi picure cântarea mută pe razele de lună.

Leagănă lin, adoarme în uitare,
leagă aripa gândului prea departe de soare,
învăluie dulce în linişte grea,
iar stelele se sting pe neagră catifea.

S-adorm zbucium, durere, să mă las copleşită
de-atâta tăcere e uneori infinită,
aproape cât cerul liniştita ispită.
(2011)

miercuri, 11 mai 2011

Dacă vreodată...


Ochiul tău senin ar pătrunde prin perdelele de ceaţă
ca să ajungă până la mine.
Eu mi-aş întoarce sufletul pe dos în orice dimineaţă
fără teamă şi fără ruşine.
Ţi-aş arăta ce-i în umbra cuvintelor şi unde îmi ţin
vorbele nerostite;
cele ce-ar dezvălui prea mult, prea deplin,
celelalte ce taie ca nişte cuţite.
M-aş rătăci cu tine prin poeme,
prin pădurea lor nestrăbătută de paşi străini.
Aş lăsa inima să te cheme,
aş feri din cale mărăcini.
Am găsi împreună gânduri înfrunzite
şi flori de emoţii am culege mănunchi.
Ne-am pleca sub răchite şi sălcii despletite
la izvorul de lacrimi în genunchi.
În apa lui clară, în unda lui lină
ne-am clăti frunţile descreţite,
ne-am privi sufletele ţinându-se de mână
limpezite în valuri infinite.

Dacă ai fost vreodată cu mine prin poeme
şi le-ai simţit fremătând,
dacă am împărţit şi loc, şi vreme,
şi-am avut uneori acelaşi gând,
înseamnă c-am îngemănat ce-am fost,
ce suntem şi ce-om fi,
înseamnă că am dat inimii rost
şi ce-am zidit din cărămizi de suflet nu se va nărui.
(2011)

joi, 5 mai 2011

Se întâmplă...


(traducere)
"Să le ia naiba...sentimente!", aşa ar trebui să-mi fie,
Şi orice clipă, orice zi să le primesc cu bucurie.
Dar ce s-a întâmplat cu mine? Ce drum am rătăcit şi când?
De ce mă simt atât de singur când ea e doar la mine-n gând?

Credeam că poate-am înţeles cum să trăiesc în lume
Departe de durerea prinsă de al iubirii nume,
Credeam că nu mi-ar fi prea greu să văd că orice fată
Ar fi ca toate celelalte ce umplu lumea toată.

Dar e o fată despre care pot spune cu dreptate
Că mi s-a strecurat în suflet...Doamne...dar nu se poate!
M-a amăgit cu jocul ei nevinovat şi-acum
În inimă mai simt ceva, dar nu ştiu ce şi cum.

Mi-e neschimbat felul de-a fi, indiferent şi narcisist
Dar universul s-a rotit, lumea unde exist;
Căci eu eram în centrul lui, oricât era de mare.
Acum alunecă spre ea…sau aşa mi se pare.

Noaptea e parcă nesfârşită când ea mă lasă singur,
M-a prins şi mi-a pătruns în minte. E-un lucru foarte sigur.
Mă simt întreg când o cuprind şi când în braţe-o ţin
Mă ameţeşte vraja ei ca cel mai dulce vin.

Cuvintele n-am să le spun, încă nu pot promite
Dar pentru boala mea nu-s leacuri încă descoperite.
Chiar dacă văd cum mă scufund, n-am să mă dau bătut.
Doar o capcană nu ajunge, ar trebui mai mult.

Iubirea nu e pentru mine, nu-i stilul meu de viaţă,
Căci libertatea am ales-o ca să îmi fie soaţă.
Totuşi, mă face să-mi imaginez, şi nu ma pot abţine,
Cum ar fi dacă fata asta-i menită pentru mine.

Ce va mai fi? Ce va urma? Aştept să văd ce vine...
(2011)

Mi-a plăcut de la primul vers, am simţit iarăşi emoţii uitate într-o vreme trecută, m-am întors în lumea de la douăzeci de ani, la speranţele şi visele neîncercate, neîntâmplate. I think it's happening... de Andrei

marți, 3 mai 2011

Pantofii roşii de bal


Pantofii roşii de bal
cu tocuri subţiri şi dantelă
stau părăsiţi pe un voal
întins c-o mişcare rebelă
de mâini ieşind graţioase
din val stacojiu de mătase.

În ei au rămas amintiri
de glezne ce lunecă zvelte
prin foi de aprinşi trandafiri,
în zboruri aproape concrete.

Pantofii roşii nu-s noi,
dar într-o noapte cu lună,
cândva, cu o vreme-napoi,
atinşi de o vrajă nebună,
au dus pe ascunse alei,
păzite de stele şi flori,
uşor şi sfios, pasul ei
săltând de-ai iubirii fiori.

Şi-apoi au dansat jurăminte
în valsul rotind albe voaluri;
tangoul pasiunii, fierbinte,
arzând i-a purtat iar la baluri.

Pantofii roşii sunt vechi,
au tocuri subţiri şi dantelă,
dar nu mai există perechi
cu formă puţin prea rebelă,
cu pielea uşor zgâriată
ca inima celei ce-i poartă.
(2011)