sâmbătă, 28 iulie 2012

Corăbii de hârtie

La răsărit egrete mute
Zburau din mine spre trecut,
Cu siluetele pierdute
În alungiri de dor tăcut,
Cu gâturi aţintind spre zare,
Spre nesfârşita ei chemare.

La prânz corăbii împânziră
Marea cu albul din speranţă.
Cântau sirenele din liră,
Ele durau cât ţine-o viată.
Făcute simplu din hârtie,
Mi-erau răspuns către vecie.

Apoi mi s-a aprins o sete
Cu rădăcinile-n cuvânt,
Adânci, voind ca să repete
Arşiţi trecute pe pământ.
Noaptea nu vine să mă prindă
Cât inimi blânde mi-s oglindă.
(2012)

Inimilor blânde din clubul psi
Cu aceleaşi douăsprezece cuvinte s-au destăinuit dordefemeie, anacondele, tibi, Scorpio, Dictatura Justiţiei, virusverbalis, Irealia, Verovers, almanahe, altcersenin

22 de comentarii :

  1. Superba poezie, atat de melodioasa, incat, daca m-as pricepe la muzica as prefera s-o cant.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ştii, eu sunt afonă... cred că asta e răzbunarea mea: încerc să cânt doar din cuvinte. :)

      Ștergere
  2. he, he.. carmen şi eu sunt afonă! ;)
    frumos izvorul tău, cel care ne adapă atât de cald, de bun... sărumâna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. frustrant să nu poţi cânta, nu? sărumâna, şi eu!

      Ștergere
    2. o vreme a fost frustrant, carmen, recunosc. acum ascult, mimez şi scriu ce ascult, transfer în cuvânt. :)

      Ștergere
    3. şi eu m-am resemnat, dar parcă tot aş vrea să pot fredona uneori, fără să mă uit în jur, cu grijă să nu sperii pe cineva :))

      Ștergere
    4. să mă îngrijorez că eu pot să le cânt? :)

      Ștergere
    5. să te bucuri şi să-i bucuri şi pe cei care te ascultă! :)

      Ștergere
  3. Citind această minunată poezie mie îmi umblă prin cap vocea Mihaelei Bustuchină. O (mai) ştiţi?
    ps. poezia se confiscă şi se afişează mîine pe unul dintre blogurile mele. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cum să n-o mai ştim, tibi?
      eşti un confiscator, daaa!

      Ștergere
    2. O voce superbă... cât mi-ar plăcea să-mi cânte cuvintele!
      Autoarea poeziei e onorată de confiscare. :)

      Ștergere
  4. Foarte frumos le-ai combinat! O zi faina! :))

    RăspundețiȘtergere
  5. De fiecare dată când te citesc îmi satur setea de frumos şi bun şi cald...
    Eşti tu şi-n poezia asta. Zburau egretele spre trecut, deşi le chema zarea nesfârşită a viitorului (presupun)... Câtă graţie ai în cuvât, mă înclin!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! Azi m-au inspirat egretele, de aceea am graţie. :))

      Ștergere
  6. „ Apoi mi s-a aprins o sete
    Cu rădăcinile-n cuvânt,
    Adânci, voind ca să repete
    Arşiţi trecute pe pământ.”


    tare frumos !

    RăspundețiȘtergere
  7. interesant! si eu sunt afona :) insa nu pot sa nu observ muzicalitatea versurilor, foarte frumos!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ţi-a ieşit de minune şi de data asta! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Mişto poezie! Cu tine o să am de furcă la plagiat! :lol:

    RăspundețiȘtergere