sâmbătă, 8 septembrie 2012

Ard numai ce doare

Ieri, prin păduri, prin munţi, prin soare,
Călătorind prea repede – mereu mi se întâmplă –
Se strecurase pe la coada ochiului, la tâmplă,
Şi de la brazi la vale, toamna trecătoare.

Era greu s-o zăreşti, era o ghicitoare.
În linişte îşi trimisese peste frunză o solie…
Vântul cel blând părea să o învie,
Iar ea se pregătea să intre în culoare.

Pe-o ramură zvâcnea, zvâcnire-amăgitoare,
Un mugur ca un vers din vara cea târzie,
Dar frunza lui nicicând nu are să mai fie
De vânturi mângăiată şi nici scăldată-n soare.

Nimic nu e statornic, doar timpul şi măsura –
Căuş să îl adun şi să îl drămuiesc –
Dar parcă tot mai bine-i să uit şi să trăiesc
Cu dor oricare clipă prin care-mi trec făptura.

Îmi ţin încă fereastra deschisă către zare
Când mi se face toamnă, când mi se face seară.
Nici frunzele, să urce pe ram, nu au o scară,
Iar eu, în focul toamnei, nu ard decât ce doare…
(2012)

Cuvinte ard, şi tot ele alină
Aşa cum le-au legat cu toţii în duzină:

psi, almanahe, anaconde, virusverbalis, dragoş, Dictatura justiţiei, Irealia, altcersenin, dordefemeie, Some Words, Lolita, cammely

15 comentarii :

  1. ştiu că o aştepţi, te simt zâmbindu-i, ademenind-o! şi ea vine... cum să nu vină când îi aşterni dinainte aşa vers cald?
    şi îţi spun un mic secret: prima poezie scrisă de mine, demult, pe la opt ani, era despre.... toamnă. ea s-a pierdut, în învolburările vârstelor multe versuri mi s-au pierdut, dar definea încă de pe atunci dragostea mea statornică pentru acest anotimp, o dragoste care seamănă cu a ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru cuvinte calde şi secret împărtăşit! :)
      Am adus-o în culoarea fundalului pe doamna inimii, să se simtă binevenită. :)

      Ștergere
  2. Pun şi eu câteva dureri pe focul toamnei tale!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aş arde-n focul toamnei mele
      toate durerile, chiar dacă ele
      ni-s împărţite.Adu-mi-le pe toate!
      Le vom aprinde rugul de ramuri despuiate
      şi vom stârni nemaivăzută vâlvătaie.
      Apoi lumina flăcărilor va lumina-n odaie
      şi peste iarnă, pân'la primăvară.
      Şi, poate, nici îngheţul nu are să ne doară,
      fiindcă ne va ţine de zâmbet şi de vânt
      flacăra prinsă astăzi în cuvânt.

      Ștergere
  3. Frumoasa-i toamna si plina de culoare
    Si-n dansul ei spre alte zari
    Cerne in gand, pe aripi de mirare,
    Melancolii si doruri moi

    (Ador fundalul)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ni-s împletite dorurile cu lacrimi vii de ploaie
      ce fac să strălucească prin păduri culoarea,
      şi te întrebi de se întinde focul ca să ne înmoaie
      dorul sau ca să ni-l aprindă cât ţine toată zarea.

      Ștergere
  4. Eu ştiu, ce doare nu-i totuna cu ce dor,
    Abia aştept să ardă însă toate-n focu' lor!
    Nu toamna să le ardă, ci ce le-a aprins!
    Dar ştiu că nu-i posibil...
    focul nu îl stingi cu foc.
    Aşa că iau o brumă de durere
    Şi-o pun să ardă întru(măcar a toamnei) înviere.


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E-un dor ce doare şi un dor ce dă speranţă
      unul ce ţine-o zi, iar altul cât o viaţă,
      unul adânc până în miezul meu cu zbor,
      altul plutind departe, cu aripi dintr-un nor.
      O brumă de durere mi-i scrisă pe la tâmplă,
      o înfăşor pe deget într-o rotire simplă
      o fac fuior sau buclă, o dau cu fixativ
      şi-mi stă spre luare-aminte, acolo, cu motiv.
      Toamna e înviere, fructul putred şi-amar
      ascunde-n miezul lui sămânţă de hotar,
      că trece peste ger şi păcăleşte moarte.
      De-aceea înviem spre alt timp şi în alte
      priviri cu amintiri, la fel cu ale noastre,
      priviri spre-acelaşi cer, purtând aceleaşi astre.

      Ștergere
  5. „ Nimic nu e statornic! ” O fi bine, o fi rău ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De ce să fie rău? De ce să fie bine?
      Statornic nici pământul nu poate a ne ţine...
      Îl doare ba o coastă, ba îşi mai sapă vale
      Şi tremură legându-se cu Tropice la şale.
      Nici gândul nu-i statornic, îndeamnă la schimbare
      E bine câteodată şi câteodată doare.
      Cuvântul e ca gândul şi-ar fi frumos să fie
      Măcar adevărat, de nu e pe vecie..

      Ștergere
  6. Ce frumos arzi in versuri pline de foc ce sting durerea... Si vers statornic sa curga in caus de dor intr-o liniste de ieri cu soare bland la fereastra unde scara se transforma cand in mugur cand in frunza!
    Sa-ti fie toamna blanda! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să fie toamna blândă şi lungă,
      iarna să vină mai pieziş,
      să lunece pe gheaţă-ntr-o dungă,
      să ningă pe furiş,
      să fie ploi, să nu ne fie ger,
      să scape câte-un mugur
      ţintind sus, către cer,
      iar cerul să nu ne fie sur,
      ci numai din înalt şi numai din azur.

      Ștergere
    2. Multumesc mult pentru poezie! ;-) M-ai binedispus cat pentru toata saptamna ce vine! Multumesc suflet frumos!

      Ștergere