joi, 27 decembrie 2012

Când ai să vii...

Când ai să vii dintre cuvinte
doar câteva rămâne-vor în minte.
Chiar dacă nu ne sunt cuvintele puţine,
nu-s toate şi mereu de înţelesuri pline.
Pe când tăcerile, când stau să le ascult,
îmi spun întotdeauna mult mai mult...

Când ai să pleci pe-alte poteci
ca urme ai să laşi cuvinte seci,
aşa de goale, aşa fără de miez,
că n-am să înţeleg şi am să-mi pierd din crez.
N-am să mai ştiu cum e să-mi fii acasă,
iar amintirea de demult se tulbură şi lasă
doar un fuior de abur de gând în locul ei.

Când ai să pleci, să ştii că asta vrei!

Când ai să te întorci dintre tăceri,
cele de azi, cele de ieri,
vreo câteva din ele ţi se vor părea
că le cunoşti de undeva şi de cândva,
că te-ai mai întâlnit cu ele
în lumea noastră fără stele,
unde ne-a fost odată limpede şi pace.
Azi liniştea încet şi blând încă ne toarce
fuior din gânduri şi din întâmplări
şi-apoi ne desenează luna pe cele patru zări.

Ştii, nouă nu ne-au lipsit cuvinte
care să certe sau să ne alinte,
dar nici de trebuinţă nu ne-au fost vreodată.

Când vii de orişiunde, s-aduci tăcerea toată!
(2012)

2 comentarii :

  1. citindu-te mi-am amintit acet cântec:
    http://www.youtube.com/watch?v=smiFk6KHr_8
    hapciu! ăăă... alungă tăcerile cu metafore, înfăşoară vorbele şi dă-le vântului, dintre toate numai cuvintele, numai ele să rămână, zâmbet de lună.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. frumos cântec, cald şi blând... la mine mai mult vorbe. erau câteva rime care îmi stăteau în gând de luni de zile. m-am gândit că, dacă le scriu, poate scap de ele... cred că a funcţionat. :))
      sănătate!

      Ștergere