sâmbătă, 8 decembrie 2012

Veşnicul flămând

Pe ţărmul vremii măsuram distanţe,
prin cenuşiul timpului schimbam coloratura,
descoperind şi răsăritul şi apusul ca pe vechi restanţe
la care n-am ştiut nici ritmul, nici măsura.

Şi, chiar fără să ştiu, tot n-am avut răgaz
de primeneală ori de repetiţii ca să-mi ascund uitarea
ori ignoranţa şi să-mi flutur pe pervaz
un zâmbet inocent şi-n ochi, sclipind, mirarea.

Tot cu un zâmbet mi-am motivat absenţa
la câteva examene şi reexaminări
în faţa timpului. El mi-a bifat prezenţa
şi-a acceptat tacit că m-am pierdut în zări.

Am să revin cândva căci examinatorul,
deşi e jovial, e de calibru mare
şi a văzut în infinit că ne-ncetat poporul
de clipe se-nnoieşte fără vreo repetere.

Cred că, în timp ce mestecă, atât de-apetisant
îi e festinul care n-a încetat nicicând,
că mă întreb: ce-ar fi destul de important
să stea în loc o clipă veşnicul flămând?
(2012)

Ultima lună din an aprinde stelele în brazii adăpostiţi de ger în case.
Cuvintele duzinei, mai întâi, m-au dus cu gândul la serile frumoase
de după primeneala odăilor, de după colinde la fereastră descântate,
când masa-i plină şi sub brazi cresc bucuriile-n cutii nenumărate.

Dar când să scriu, cuvintele s-au nesupus şi-au luat altă cărare...
La psi mai multe căi se întretaie... apoi pe fiecare
de-o cerecetăm cu luare-aminte şi cu surâs în gând
ne-apropiem de bucurii uitându-l pe flămând: 
Arcon, dor, Some Words, Scorpio, tiberiu, Dictatura justiţiei, Dia na, Abisurile

12 comentarii :

  1. Vesnicul flamand se hraneste cu clipele noastre...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred că are habar sau că-i pasă ale cui sunt clipele.

      Ștergere
  2. Trebuie sa mai si uitam de el, cu cat ii dam mai multa importanta cu atat ne fura mai mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu l-aş ignora complet, dar când reuşesc, brusc, mi se face foame.

      Ștergere
  3. ne gândim tot mai des la el, flămâdul, mai cu seamă acum, la ceasul de sfârşit al anului. cumva e drept, cumva e o repetiţie a aşteptărilor noastre pe care ne place să le aşezăm, după datină, în cicluri şi anuri. segmente.
    curând duzina va intra şi ea în vacanţă...
    şi îmi place că păstrezi dorul de toamnă încă, deşi eu mi-am tivit deja ninsori. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mie nu-mi place să fac bilanţuri la sfârşit de an sau la sfârşit de orice.
      e încă toamnă aici, la mine, doar pentru că n-am apucat să fac schimbările. azi, mâine vine iarna şi în toamna mea...

      Ștergere
  4. La timpul care ne sfășie, la eternitatea ce se va așterne peste noi... nu vreau să mă gândesc.
    Aștept zăpada care vine să ne curețe sufletele împovărate cu păcate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuie tare multă zăpadă pentru unele suflete... o eră glaciară poate.

      Ștergere
  5. "Pe ţărmul vremii măsuram distanţe,
    prin cenuşiul timpului schimbam coloratura"

    Cat de frumos ai reusit sa redai un lucru care trece mult prea repede...

    RăspundețiȘtergere
  6. Zapada pentru suflete sa fie!
    Vine Craciunul, sa nu uitam adevarata lui semnificatie!
    O duminica frumoasa draga mea!

    RăspundețiȘtergere