miercuri, 30 ianuarie 2013

Plinul

Aş vrea ca plinul din pahar să stea deasupra jumătăţii goale,
Când buza lui la buze-ajunge simţim aroma moale,
bogată şi mustind de viaţă şi de pasiune rară.
Aş vrea să dea şi peste margini, să picure-n afară...

Aşa, mai la vedere, l-ar remarca oricine,
iar pesimiştii s-ar gândi şi ei din când în când la bine.
Surâsuri s-ar rostogoli şi-ar lumina atâtea feţe...
Ar fi în lume cum sunt vara flori proaspete-n fâneţe.

La urmă ne-ar rămâne partea de jos, cea goală:
câteva supărări, tristeţe, dezamăgiri ori boală.
Poate le-am înghiţi amarul mai uşor, fără încrâncenare
fiindcă ştim să albăstrim speranţa peste zare.
(2013)

2 comentarii :