luni, 24 noiembrie 2014

Magie albă

Fulgi de păpădie tandru îngheţaţi
se rostogolesc alene din înalt
şi îngenunchează simplu pe asfalt
ca să se sfârşească destrămaţi.

Se întind oglinzi privind spre cer,
mohorâte ca cenuşa întristării.
Prind în ele-ntunecarea zării
adâncindu-se în ultimul mister.

Paşi grăbiţi le sparg. În tulburare
tremură de frig pe pojghiţa subţire
norii sfâşiaţi în aşchii, a pieire,
şi sclipiri firave ca de lumânare.

Toamna, ca un puf de păpădie,
se deşiră pe o aripă de vânt
împlinind acelaşi legământ
de pustiu şi de nimicnicie.

Strălucirea iernii, albă şi curată
nu alină dorul. Gerul e tot moarte.
Fulgi de păpădie îngheţaţi împarte
ascunzându-i toamnei rochia pătată.

Un decor de vis, un castel de gheaţă,
candelabre zvelte de cristal fragil,
dantele suave cu contur labil,
închid în iluzii a naturii faţă

şi ne amăgesc cu magie albă
şi cu har de sculptor fără dalte-ori lut.
Ni se face alb în suflet viscolit şi mut,
prins la gâtul iernii... un trofeu în salbă.
(2014)

2 comentarii :

  1. Ce frumoase versuri!!! Să înteleg că la Iași ninge iar ca în povești, cum îmi amintesc că ningea candva, demult, când eram și eu pe-acolo... ? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ninge. A nins într-o dimineaţă, ninsoare deasă cu fulgi imenşi. Eu eram la serviciu, la Târgu Frumos, şi am ratat evenimentul, dar mi-am imaginat ce mi s-a povestit. :)

      Ștergere